Lectia de istorie 22 - Romania in Primul Razboi Mondial

Vă rugăm să dați like și share. Vă mulțumim. Facebook: https://www.facebook.com/Oradeistorieofficial Google+: https://plus.google.com/+Oradeistorie/about 1. Perioada de neutralitate. Primul Război Mondial a fost declanșat prin asasinarea arhiducelui Franz Ferdinant, moștenitorul tronului austro-ungar și a soției sale, la Sarajevo de către un student sârb. Situația tensionată dinainte de război a dus aproape inevitabil la declanșarea conflictului dintre cele două tabere politico-militare – Antanta (Franța, Anglia, Rusia) și Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria și Italia). Ca urmare a asasinatului, Austro-Ungaria a declarat război Serbiei la 15 iulie 1914, declanșând Primul Război Mondial. După cum am mențional în lecțiile anterioare, România semnase un tratat de alianță defensivă vezi Situația internă și externă a României Partea a II-a. Ambele tabere au încercat să convingă România să intre în luptă de partea lor. Cu toate acestea, după primele consultări secrete cu Antanta, a reieșit că promisiunile acesteia erau mai avantajoase. În ciuda dorinței regelui Carol de a sprijini Germania, Consiliul de Coroană de la Sinaia din data de 21 iulie 1914 a hotărât neutralitatea României. 2. Intrarea în război. În cei doi ani de neutralitatea guvernul I.I.C. Brătianu a purtat negocieri secrete constante cu Antanta. Situația dificilă de pe frontul francez, unde trupele germane repurtau succese considerabile în 1916 a făcut ca eforturile Antantei să se accentueze pentru intrarea României în luptă. Convenția secretă a fost semnată la 4 august 1916 si prevedea: România urma să primească teritoriile istorice Banat, Transilvania și Bucovina, i se promitea ajutor logistic și militar în forma armamentulutui și munițiilor. În același timp Rusia se angaja să trimită trupe în Dobrogea și să sprijine ofensiva română în Transilvania. Regele Ferdinand, care îi succedase la tron unchiului său Carol, a fost de acord cu această decizie. La 14 august 1916 Consiliul de Coroană a decis declararea stării de război cu Austro-Ungaria și implicit cu Germania și celelalte state aliate. Ofensiva României în Ardeal a debutat cu succes, dar pe frontul sudic trupele germano-bulgare au repurtat un succes important la Turtucaia. Concomitent, promisiunile Antantei nu s-au materializat. Germanii conduși de feldmareșalul von Mackensen au pătruns în Dobrogea, care a trebuit abandonată. În ciuda rezistenței în trecători și pe Argeș-Neajlov, Muntenia și capitala nu au putut fi salvate și au fost ocupate de trupele germane. Autoritățile in frunte cu regele Ferdinand s-au retras la Iași. Noul guvern condus de Take Ionescu a decis să trimită tezaurul României pentru păstrare în siguranță în Rusia. 3. Campania din 1917. În iarna dintre 1916 și 1917 armata română a fost refăcută în mare parte și echipată cu ajutorul Misiunii Militare franceze. Se remarcă eforturile Șefului acesteia, generalul Henri Berthelot. Noua armată română era mai mică decât cea din campania din 1916, dar mai bine pregătită și aprovizionată. Moralul a fost ridicat prin promisiunile autorităților față de soldați privind reformele agrară și electorală. Puterile Centrale au reluat ofensiva pe frontul din Moldova cu scopul de a scoate România din luptă și de a pătrunde în spatele dispozitivului armatelor țariste din Galiția. Ofensiva lor a fost respinsă ajungându-se la confruntarea de la Oituz. Contraofensiva româno-rusă s-a materializat prin luptele de la Mărăști și Mărășești, care deși nu au străpuns defensiva germană, au provocat pierderi considerabile. Țara noastră avea să sufere o lovitură ce s-a dovedit decisivă prin revoluția bolșevică din noiembrie 1917. Armatele țariste s-au descompus iar ostașii au provocat dezordini și haos în spatele frontului. Relațiile cu noul guvern condus de Lenin au fost rupte, iar acesta a confiscat tezaurul românesc. Rusia bolșevică a semnat pacea cu Puterile Centrale în februarie la Brest-Litovsk, ieșind din război. Armatele germane se aflau în Ucraina în spatele frontului din Moldova. În aceste condiții o rezistență militară pe 2 fronturi era o imposibilitate. Ca urmare România a semnat pacea cu Puterile Centrale la Buftea-București (aprilie 1918) cu următoarele condiții: - O parte a teritoriilor din Munții Carpați erau cedate Austro-Ungariei. - Dobrogea a fost ocupată de Bulgaria. - Producția de țiței era cedată Germaniei. - Demobilizarea armatei române. Regele Ferdinand a refuzat totodată să ratifice tratatul, ceea ce i-a scăzut valorea internațională. Decizia lui s-a dovedit salutară, deoarece victoriile Antantei din 1918 au înclinat deciziv balanța. La 28 octombrie România a reintrat în luptă și o lună mai târziu elibera Bucureștiul.